Monday, 20 January 2014

Faptele bune

Mereu ma intreb ce sta la baza faptelor bune pe care le face cineva. Incerc in primul rand sa gandesc totul din perspectiva religioasa si sa ma gandesc ca acea persoana care face fapte bune, le face doar pentru ca asa a zis Dumnezeu. In al doilea rand, ma uit din perspectiva unui fatarnic, care face faptele bune doar pentru a primi lauda celor din jurul sau.

In ambele situatii, totul ma duce cu gandul ca toate faptele bune pe care le face un om, le face strict din egoism. Egoismul este cel ce sta in spatele acestor fapte.

Stiu ca suna ciudat si ca o intrebare fireasca ar fi: "Dar daca eu dau o paine unui amarat, cum ar putea fi fapta asta din egoism?". Raspunsul este simplu: Pentru linistea ta personala. Si daca primul imbold este linistea personala, atunci ceea ce ai facut nu a fost din egoism? Ca prima persoana care beneficiaza de urmarile unei fapte bune esti chiar tu?

Din punctul meu de vedere, este practic imposibil sa nu fii egoist. sa nu te gandesti la propria persoana in primul rand. Si daca faci o fapta buna in numele lui Dumnezeu, tot din egoism este facuta. Pentru ca tu stii ca atunci cand faci acea fapta buna, ai pus o temelie la baza unei case cladite la Dumnezeu, deci tot pentru binele tau viitor.

Se poate sa gresesc. Se poate ca imboldul pe care il avem inainte sa facem fapte bune sa nu fie egoism. Daca nu este egoism, atunci ce este?


1 comment:

  1. Auzi, dar cand o persoana iti reprosaza ca esti egoist fiindca te gandesti doar la tine atunci cand faci anumite lucruri, nu inseamna ca de fapt si acea persoana este una egoista? Adica "nu te gandi doar la tine, ci si la mine... de ce doar tu sa te simti bine?"

    ReplyDelete